21 secolul ceai de slăbire pe bază de plante. Vitamina C: beneficii, recomandari si efecte secundare

Arborele templier Ginkgo biloba este originar din Asia, la noi crescânddoar cultivat. Tulpina si ramurileformeazã o coroanã ce se înaltã pânãla de metri. Foarte caracte-ristice sunt frunzele, formate din doilobi triunghiulari alipiþi, de culoare verde-închis, cu codiþã lungã. De la arborele templier se utilizeazã în scop medicinal frunzele. Frunzele de ginkgo biloba contin flavonoizi, reprezentaþi decvercitinã, substante de naturã terpenicã numite generic ginkgolide,sescviterpene, aminoacizi, compusi antocianici si sistosterol.

Extractele din frunzele arborelui templier induc o dilatatie lanivelul vaselor sanguine cerebrale cu o crestere corespunzãtoarea fluxului sanguin cerebral. O altã acþiune constatatã este inhibareaagregãrii trombocitelor. În plus, s-a constatat cã la administrareapreparatelor de Ginkgo se observã o ameliorare a memoriei sicapacitãtii de concentrare.

Indicaţii terapeutice și fiziologice Preparatele din Ginkgo sunt indicate în insuficienta circulatoriecerebralã, mai ales la persoanele vârstnice, cu pierderea memoriei, anxietate, ameþeli, depresie, confuzie, senilitate etc.

Unele studiiaratã cã Ginkgo este promitãtor si în tratamentul bolii Alzheimer,a cãrei evoluþie este îmbunãtãþitã în cazul intervenþiei în primelestadii. Mai sunt indicate în migrene, tinitus de cauzã vascularã,insuficientã cardiacã, tulburãri de erectie, claudicatie intermitentãsi alte tulburãri vasculare.

Pe de altã parte, preparatele din Ginkgo sunt 21 secolul ceai de slăbire pe bază de plante pentrucresterea performanþelor mentale memorie, concentrare. Ginkgo biloba intrã în compozitia mai multor extracte obtinute pe cale farmaceuticã. La noi se gãseste sub forma soluþiei Ginkgo-Biloba, din care se administreazã câte linguriþe pe zi, precumsi a comprimatelor Tanakan, administrare de obicei, în dozã de 3comprimate pe zi.

Alte preparate se administreazã conformindicaþiilor din prospect. La unele persoane pot sã aparã reacþii alergice sau senzaþie de disconfort la stomac.

Totul Despre Aronia: Beneficii & Proprietati, Indicatii

În cazul aparitieiunor fenomene alergice, administrarea se întrerupe. Are tulpinãdreaptã, înaltã de 1,5 metri, ramificatã. Frunzele au margini prevãzute cughimpi si aspect marmorat, datoritãnervurilor colorate în alb. Florile, deculoare rosie-violacee, sunt prevãzutesi ele cu ghimpi lungi. Fructele suntachene, de formã cilindricã ºi suntrecoltate în scop medicinal FructusCardui mariae.

Ceaiuri din plante medicinale. Editura ALL, - Gheorghe Mohan | aandachtdepodcast.nl

Substanţe active Fructele contin silimarinã, un complex format din silibinã, sili-dianinã, silimaninã si silandrinã. Mai conþin si aminoacizi, lipide,acid fumaric. Acţiune, proprietăţi Principiile active din fructele de armurariu au proprietãti hepato-protectoare.

Sub efectul silimarinei, celula hepaticã este protejatãde actiunea unor substanþe toxice foarte puternice, cum ar fi toxinele din ciupercile otrãvitoare. De asemenea, silimarina poate protejacelula hepaticã de efectele adverse ale unor antibiotice ca tetra-ciclina. Indicaţii terapeutice Preparatele din armurariu sunt indicate în tratamentul afectiunilorinflamatorii ale ficatului, hepatite acute virale, hepatite cronice,hepatite toxice, etilism, cirozã hepaticã, în diverse intoxicaþii careafecteazã celula hepaticã.

De asemenea, se poate administra 16 preventiv, în cazul suspiciunii ingestiei unor substanþe toxice de exemplu,ciuperci necomestibile. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 lingurã de fructe de armurariu mãcinaterecent, la 1 canã cu apã. Se bea caldã, cu înghiþituri mici, câte1 canã cu 30 de minute înaintea meselor principale.

Tratamentulse continuã timp de 2 sãptãmâni.

Vitamina C: beneficii, recomandari si efecte secundare

Intrã în compozitia comprimatelor Silimarină, Legalon, capsulelor Hepatofalk. Contraindicaţii Preparatele din armurariu si produsele farmaceutice corespun-zãtoare nu au în general efecte adverse, cu excepþia unor cazurirare de reacþii alergice, situaþii în care se întrerupe tratamentul.

Arnica Arnica montananumitã sicarul- zânelor, este o plantã ierboasã, cutulpina relativ înaltã si flori mari galben-portocaliu, ce creste în regiunile muntoase,pe lângã pâraie, în locuri umede. Principiileactive ale plantei au fost utilizate în afec- tiunile cardiace si multe alte boli ca diureticsi antihelmintic.

Dieta Scarsdale: nu mai mult de 14 zile!

Supradozarea a dus în nu-meroase cazuri la accidente grave, mani-festate prin gastroenterite severe, hipotoniemuscularã, colaps si chiar cazuri de deces,motive pentru care administrarea pe caleinternã este contraindicatã. Chiar si admi-nistrarea externã a preparatelor 21 secolul ceai de slăbire pe bază de plante arnicãpoate avea efecte iritante, cu aparitia unoreruptii si vezicule.

Arnica are proprietăți antiseptice, anti-inflamatoare, antibacteriene, decongestive și antifungice. De asemenea, stimulează formarea țesuturilro granulare și astfel se accelerează procesul de tratare. Oricum, trebuie de luat în considerație că 17 tinctura din florile de arnică aplicată poate s-o irite, iar în cazul în care e administrată intern în doze mici poate să provoace gastroenterită sau paralizia sistemului nervos central.

În medicină, această plantă este întrebuințată și la vindecarea luxațiilor, infecțiilor bacteriene, cancerului de piele, bronșitei, amigdalitei, faringitei, gripei, virozei pulmonare, cistitei, nefritei, infecțiilor renale, insuficienței coronariene, hipertensiunii, anginei pectorale, durerilor de cap, parezei, semiparezei, insomniei, bătăilor rapde a inimii, coșmarurilor, spaimele din timpul nopții, depresii, nevroza, isterie, etc.

Mixturi din arnică: Tinctură de arnică— aceasta se recomandă în caz de traumă, entorsă și răni, fiind aplicată pe suprafața afectată.

Intern, tinctura de arnică este administrată în doze a cîte în fiecare zi. Doza obișnuită constă dintr-o lingură de arnică diluată în aproximativ ml de apă. De asemenea, se recomandă în tratarea problemelor de respirație.

Ceai scoarta de salcie

În acest fel, tinctura contribuie la efectul antibioticului recomandat de medic. Tinctura de arnică a ajutat mult în cazul unei condiții proaste de sănătațe, precum bolile renale.

Sunt recomandate gargarele cu această tinctură pentru a trata infecțiile la gît. În acest caz, mixtura se face din una sau două linguri de arnică dizolvată în jumătate de pahar de apă.

1. Dieta Scarsdale: nu mai mult de 14 zile! - Dietă & Fitness > Dieta - aandachtdepodcast.nl
2. Vreau sa slabesc 20 kg in 3 luni
3. Bitter suedez original – un remediu natural complex! - Blog - aandachtdepodcast.nl
4. Totul Despre Aronia: Beneficii & Proprietati, Indicatii
5. Am inceput-o impreuna cu sotul meu asa ca este mult mai usor.

Fiți atenți să nu mestecați mixtura. Tinctura, de asemenea, poate fi folostă de persoanele sensibile la rece. Acestea pot să-și frece picioarele amorțite de frig sau pieptul.

Tinctura de arnică poate deveni toxică dacă pe zi se administrează mai mult de 30 picături. Supradoza de arnică este foarte periculoasă, aceasta ducînd la probleme de digestie, vome, chiar ș diaree.

ceai scoarta de salcie

La copii mai mici de 7 ani, arnica poate fi administrată doar cu supraveghere medicală. Ulei de arnică— acesta e pregătit în următorul mod: se ia o mînă de flori de arnica și se macină, apoi, praful se pune într-un vas, unde mai înainte a fost turnat ml de ulei de dovleac sau soie.

Mixtura se lasă la soare timp de 2 săptămîn, după care se ia și se strecoară. Pudră — pudra este obținută din flori de arnică uscate, măcinate cu rîșnița de zahăr. Apoi se strecoară ca să se obțină pudra.

Bitter suedez original – un remediu natural complex!

Este administrată în cantități mici de 4 ori pe zi. Din arnică se prepară și creme care sunt renumite pentru eficiența de a trata acneea. Alunul face parte din familia betulaceae abedules și în trecut se cultiva pe mari suprafețe pentru hrană. Alunul este un arbust din familia betulaceelor.

Dosar Plante Medicinale | PDF

Poate crește până lacinci metri înălţime. Florile sunt sub formă de mâţișori, iar frunzele, aproape ovale, auun peţiol de unu-doi centimetri. Fructele, adică alunele, seamănă întrucâtva cu ghindasau chiar cu jirul și se grupează câte două — patru la un loc.

Alunul înflorește devreme, în martie.